rezumat Nastratin Hogea

Nazdravaniile lui Nastratin Hogea
rezumat  de Anton Pann 

povestire pe scurt cu morala

Nastratin Hogea era un sarman invatator la o scoala din sat,
iar cei mai multi din oamenii care isi trimiteau copii sa deprinda
lumina slovelor, erau la fel de saraci ca si el.
El nu primea aproape nimic pentru stradania lui.

Inglodat in nevoi, Nastratin abia izbutea sa-si duca zilele si
numai istetimea mintii
il ajuta sa iasa din incurcaturile in care adesea fara voia lui intra.

Isi da seama ca nu ii ajung banii si pe drum tot invartindu-se
in coace si in colo, apar oportunitati:

Bogatul, vesel privindu-l cand il mangaia mereu, Intreba: 

- Dar ori iti place cum e magarusul meu? 

- De minune! el raspunse, este vrednic d-al iubi si 

alt nici un cusur n-are decat nu poate vorbi. 

- Ce fel? bogatul ii zise, poate vorbi un magar? 

- Cum nu! Hogea ii raspunse, numai sa mi-l dai scolar, 

Si intr-un an ti-l fac ritor, ori in ce limba vei vrea. 

- Ba nu voi, bogatul zise, sa-l procopsesti asa prea. 

E destul ca sa vorbeasca limba care o stiu eu: 

Si vreo patru limbi straine, ca sa-l fac talmaciul meu. 

- Asadar, ii zise Hogea, trebuie sa ne tocmim, 

Insa sa mi-l dai acasa, ca-n alt chip nu ne-nvoim. 

- Bine, ii zise bogatul cum stii tu, asa sa faci, 

Numai despre plata spune-mi cu cati galbeni te impaci? 

- Sa-mi dai, Nastratin ii zise, o suta de-mparatesti, 

Raspunzandu-mi inainte jumatate din acesti Iar jumatatea cealalta 

sa mi-o dai la sase luni, 

Cand si examen voi face, intre cati vrei sa aduni 

Ca sa vaza fiecare ca nu dai bani-n zadar, 

Ci pentru o-nvatatura auzita asa rar. 

Atata vreme cat am venit cu hainele noastre mai simple

Nici nu te'ai uitat la noi

Iar cand am imprumutat haine scumpe

Si ne'am investmantat cu ele

Ai inceput sa ne socoti musafiri de mare pret

Asa ca de fapt, pe ele le cinstesti, nu pe noi ... citeste in continuare