rezumat Anii de ucenicie

rezumat Anii de ucenicie 

de Mihail Sadoveanu

povestire pe scurt

Sadoveanu ne povesteste in aceasta carte despre perioada copilariei
si pana cand ajunge la maturitate si se aseaza la casa lui. El ii pomeneste
pe parintii lui, pe mama sa care a murit la 34 de ani, si pe tatal lui, conu Alecu,
care ia oferit prea multa libertate, fiind casatorit a doua oara. Sadoveanu isi
aminteste cum a iesit la 12 ani cu pusca la vanatoare, isi aminteste si de invatatorul
sau domnul Busuioc care la invatat sa citeasca. 

Desi ii placea sa vaneze el nu manca niciodata din animalele vanate. El isi aminteste
de profesorii din gimnaziu care erau mai exigenti, domnul Stino de franceza si domnul
Ciolac de matematica. Si cum in anul trei de gimnaziu ramane repetent, el nu renunta sa
invete si termina gimnaziul cu rezultate excelente. In aceasta perioada Sadoveanu a scris
un roman haiducesc, nuvele si versuri. Primele versuri cantate lui Iancu Jianu si a
dascalului din Valea Pascanilor, au fost prezentate unor fosti colegi de scoala primara in
iarna anului 1893. Dupa apoape 50 de ani, prin 1940, autorul le-a auzit la Iasi, modificate
si amestecate intre ele. In 1897, autorul a facut la Iasi Liceul National.

La acest liceu studiase si tatal sau doar ca atunci se numea Academia Mihaileana. Autorul
 consideraca liceul din Iasi a fost hotarator pentru cariera sa literara. A publicat in revista
bucuresteana Viata Noua nuvele scurte, dar Sadoveanu nu era multumit deoarece era o
revista minora, iar el dorea sa poata publica in Junimea. Reuseste sa publice in Pagini Literare,
o revista mai bine cotata, sub pseudonimul M.S. Cobuz. A reusit sa redacteze, tot in timpul
liceului, si o revista saptamanala proprie numita Aurora care a aparut vreo zece saptamanai.

Sadoveanu impreuna cu alti unsprezece colegi, fac o escapada la via lui Ropala din Galata
unde au baut vin si au petrecut cantand. Dirigintele Gavrilescu afla si cei doisprezece sunt
chemati la conferinta profesorilor si pedepsiti cu eliminarea din scoala. Unii profesori au
considerat pedeapsa prea aspra, iar profesorul de economie Miclescu poreclit si Alfabet sa
 opus categoric si a renuntat la catedra dupa acest incident. Autorul a fost pedepsit cel
mai aspru, mai ales ca el era seful clasei.

Suparat, Sadoveanu merge la tara la un coleg si hotaraste sa-si prelungeasca vacanta
peste zilele de eliminare. Chiar ii scrie unui coleg ca vrea sa se inroleze in armata engleza.
Auzind si
directorul Burla care in urma discutiilor cu alti profesori incepuse sa isi schimbe parerea
in legatura cu pedeapsa, se ingrijoreaza. Cand Sadoveanu se intoarce, directorul scolii
il numeste prefect al liceului, facand astfel disciplinarea domnului Gavrilescu ineficace.
In urma acestei intamplari, Sadoveanu descrie incidentul in stil de poem eroicomic,
numit Tragediile Galatiei.

Sadoveanu era de acum privit drept un autor consacrat.